Hai salut!
Nu conteaza cum ai ajuns pe aceasta pagina, dar conteaza esenta care o poti absorbi din gandurile si ideile de aici.
Anihilarea Eului sau Egoului personal este un aspect foarte important care duce spre gradina unde se afla floarea fericirii care daca va fi lasata sa infloreasca, atunci fericirea fiecaruia dintre noi va fi mereu instalata in fiinta noastra pe deplin. Eul personal este ca un spin pentru aceasta floare care nu este lasata sa infloreasca.
In cateva cuvinte despre ce este Egoul fiecaruia dintre noi - o voi zice pe intelesul tuturor, necarturar.
Eu indentific Egoul personal ca fiind acele mofturi sau mai pe moldoveneste este vorba de "manzuri".
Si anume acea etapa si acel mod in care deja persoana a muscat cate ceva din viata si cand existenta ii afiseaza lucrurile asa cum trebuie sa fie si/sau adevarul - egoul respinge acest adevar, si incepe a-si arata mofturile.
Si nu ma refer la copii cei mici cand sunt "manzoshi", acea perioada de atunci e altceva.
Cu toate ca acea perioada este foarte importanta, cand copilul e mic - toti ii spun ca trebuie sa fie o persoana foarte importanta in societate si sa lupte ca sa fie numarul 1, care de fapt este cel mai mic numar din intregul sistem de numere. :)
Interesanta psihologie, nu? Dar cel mai interesant e ca majoritatea impun acele invataturi care nu au mers la ei - le baga fortat altora.
Asa se naste si se dezvolta egoul personal. Nimeni nu este lasat de voia lui sa faca ce vrea, i se impun diverse lucruri, care nu sunt aliniate cu persoana data - atunci cand copilul vrea sa joace fotbal iar tu il fortezi sa se duca la scoala de muzica - vibratiile nu sunt pe aceeasi linie, de aici apar conflictele - si asta e valabil global pe toate planurile.
Imi amintesc cand eram mic pe la 10 ani Tata m-a inscris la scoala muzicala sa invat trompeta, el fiind muzicant, isi dorea sa fiu si eu muzicant. Ei bine, am mers eu la cateva lectii - dar cand am dat de solfegiu si peste o profesoara severa, la strigatul careia tremuram toti, nu mai doream sa ajung la scoala muzicala.
O perioada ma ducea sora mea mai mare ca nu eram plin de curaj sa merg cu trompeta in mana. O ducea ea pentru mine. Dupa cateva zile deja era prea deranjant pentru ea si a zis ca sa ma duc singur.
Zic, imi convine de minune draga surioara! :)
Ma gandeam eu cum sa scap de scoala muzicala - nu aveam curaj sa le zic tuturor ca nu mai vreau sa frecventez, aproape ca ma duceam de frica.
In urmatoarele zile cand trebuie sa ma duc imi luam trompeta subtioara si ieseam din casa gandidu-ma la profesoara de solfegiu - cum sa te duci acolo ca-ti trece pofta de muzica cand striga. :)
Nu mai stateam mult pe ganduri si ajungeam pe la jumatatea drumului - cei care sunt din Nisporeni stiu ca langa casa de cultura erau niste tufisuri - unde imi ascundeam trompeta si dus eram, la "guleit" cum zic rusii. :))
Ei bine, a durat asta cam 2 saptamani - cand acasa la usa apare profesorul principal de instrumentul la care invatam, fiind bun prieten cu Tata, il intreaba:
Grigore de ce nu mai vine Mishulika la scoala?
Tata il intreaba - cum nu vine, ca-l trimi mereu cand are lectii.
Imediat aud un strigat: Bigio ia vino la tati.
Vin eu, cu capul aplecat de rusine si de frica.
Fara sa ma mai intrebe si-au dat seama amandoi ca nu era de mine scoala muzicala - cu toate ca aveam talent, in cateva zile invatasem gama do major la trompeta, intr-un fel era o reusita pe atunci. :)
Revenind la tema noastra despre egoul personal - cred ca observi ca marea majoritate a oamenilor cand vorbesc pronunta mai intai EU. Eu asa, eu acolo, eu dincolo, eu am facut acel bine - si cand vine vorba de laudele personale lista continua. Fara sa vrea sa se gandeasca si sa recunoasca ca Dumnezeu, Creatia, Existenta se manifesta prin noi si suntem ca niste transmitatori.
Asa se intampla ca parintii si institutiile isi fac griji pentru copii inca de cand sunt mici si le impun diverse sisteme, instrumente sau mijloace prin care ei sa devina cineva, precum a fost cutare mare invatat sau cutare mare artist. Prin acest mod toti sunt coditionati de mici sa devina cineva - si ei iti zic ca daca nu ii asculti iti vei risipi viata.
Dar, adevarul este exact invers - omul este o fiinta si nu mai are nevoie sa devina cineva.
Sa fii impacat cu propria ta fiinta si sa nu incerci sa devii ceva ce nu esti destinat sa fii - aceasta este simplitatea, semnificatia ei. Iata de ce - pentru o relaxare, iubire, pace, liniste, fericire profunda, acel egou fals trebuie sa dispara, trebuie sa ramana doar fiinta asa cum este de la natura, nefortata sau neinjectata de catre societate. Pentru ca, fiecare se naste fara a fi inzestrat cu un ego oarecare - acest egou apare odata cu acumularea informatiilor care sunt predate incorect de catre societate.
Eul personal al fiecarei persoane este exact opusul celeilate parti a naturaletii sale. Egoul poate fi comparat cu o iluzie - pentru ca, de fapt asa este, societatea construieste in jurul fiecaruia ceva fals, precum ca face parte din cutare rasa, cultura, si asa mai departe - prin urmare se tese in jur o panza prin care te ratacesti daca incepi sa o urmezi. Egoul are mereu multe dorinte si tinde sa obtina multe si sa fie mereu deasupra tuturor.
Asa ca, ori de cate ori simti ca atunci cand societatea te invata sau iti livreaza ceva, pune la indoiala acel ceva - nimeni nu poate sti cum esti cu adevarat, decat numai tu insuti. Rupe in bucatele egoul si renunta la imaginea care ti-a creat-o lumea din jur.
Astfel adevarata fiinta se va manifesta pe placul ei. De aici incepe adevaratul drum catre calea ta.
Stii, de multe ori ma gandesc la acele triburi care de mii de ani refuza sa intre in contact cu civilizatia - pe de o parte daca sa patrunzi in esenta, vezi zice ca bine fac. Civilizatia le-ar anihila fericirea naturala pe care o traiesc ei.
Incearca un experiment, danseaza si canta fara sa-ti fie teama de ceva, asa cum iti vine natural. Vezi cum te vei simti dupa asta. Cu siguranta vei fi mai relaxat, mai usor, mai bucuros si mai plin de viata. :)
Anume adultilor le este adresata aceasta idee, cu timpul ei devin mult prea seriosi iar energia parca nu mai curge usor si liber prin ei - parca ar avea explicatie la toate lucrurile si sunt plictisiti, au pierdut firul dansului, distractiei, cantecului, nu mai zburda, nu se mai joaca. Egoul le-a creat atat de mult severitatea incat sunt ca niste ziduri de gheata. Dati drumul energiilor sa curga si goliti-va mintea de informatii.
Atunci cand te eliberezi de acea mandrie sau daca vrei sa-i zicem altfel, ii dam denumirea de orgoliul parerii tale personale, atunci ego-ul tau dispare. E pentru ca, tot ceea ce iti alimenteaza eul, sunt acele pareri pe care ti le-ai creat si care daca vei sta mai mult timp asupra lor iti vei da seama ca nu iti apartin deloc dar sunt ale celor care te-au inconjurat si te-au fortat sa crezi in ele.
Cu toate astea - ego-ul nu trebuie privit ca un dusman, ceea ce trebuie de facut e de inteles cum de jonglat cu el - cel putin daca iti vine greu sa te dezici definitiv de el - pentru a lasa loc la altceva mai bun.
Noi avem venit aici ca sa ne respectam unii pe altii - prin fiecare dintre noi existenta se manifesta intr-un mod anume si cu totii avem de transmis ceva interesant si original cel putin unei persoane.
Cu totii suntem predestinati sa fim unici in felul nostru, fiecare are de invatat cate ceva de la altcineva. Fiecare dintre noi este mai mult sau mai putin afectat de catre cineva. Daca de cel putin 2-3 ori ai intrat in contact cu cineva afla ca deja ti-ai lasat amprenta ta intr-un fel sau altul asupra acelui cineva.
Imi place si ador sa aud cand oamenii se iubesc intr-o asa masura incat atunci cand se intalnesc intre ei, nu au nevoie de multa vorba pentru ca sa-si exprime cat de mult se respecta si tin unii la altii - ceva de genul, te intalnesti cu cineva si respectul si iubirea sunt atat de inalte incat doar o plecaciune unul catre altul spune totul si poate exprima o mie de cuvinte.
Eul personal este necesar ca sa ne putem identifica noi insine, precum este numele nostru ca cineva sa ne strige sa ne poata identifica din multime - dar pana la urma totul este o fictiune creata. In acest sens - daca ne vom adanci in adancul fiintei noastre vom descoperi ca eul dispare si suntem una cu existenta ce exista pretutindeni. Noi includem totul in noi, chiar si Universul cat este de vast - pe undeva la subsol purtam un nume, avem o identitate si un ego. Insa, daca vom merge spre centru toate acestea dispar pur si simplu.
Iata de ce ne putem folosi de el dar nu trebuie sa ne lasam pacaliti de el.
Anihilarea sau renuntarea la ego ar parea un lucru greu dar nu si imposibil. Sa facem o comparatie ar fi dintre lumina si intuneric, precum nu putem renunta la intuneric doar daca aprindem o lumina - asa si cu egoul, putem sa-l anihilam cu ajutorul unor instrumente.
Primul si cel mai important instrument este meditatia - care inseamna a transcende mintea. Cu alte cuvinte, e acea stare in care devii un fel de observator al mintii tale iar gandurile iti lipsesc.
Astfel fiinta noastra naturala se poate revela doar atunci cand gandirea este absenta. Eul dispare iar sinele nostru se trezeste si ne arata cine suntem cu adevarat.
Sa-ti dau un exemplu, daca ti s-a intamplat si tie ca atunci cand dormi si visezi ceva iti dai seama ca visezi, esti perfect constient ca visezi si iti dai seama ca atunci cand te vei trezi, visul va disparea, e cel mai simplu exemplu care imi vine acum sa ti-l dau.
Clipele cand egoul dispare singur fie sunt clipe in care persoana traieste ceva la tensiune inalta de pericol, e vorba de spontaneitate - si atunci cand primeste satisfactie ascultand ceva placut sau privind ceva frumos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu