Lenea si ganditul

Salut! :)
Este adevarat si recunosc ca de mai bine de jumatate de an incoace am tot lenevit, mai exact dupa ce am renunat la ceea ce faceam. M-am facut un lenes fara pereche care se culca la 22-23 si se trezeste la 12 amiaza, cred ca daca s-ar da premii pentru lenevit si la a sta mai mult degeaba as lua premiul cel mare plus cele mai multe aplauze cu aruncari de ursuleti si jucarii de plush, si tot mi-ar fi lene sa le strang.

Deci, o perioada mare de inactivitate in care m-am gandit la multe lucruri - cel putin pe alt plan nu am fost atat de lenes. Poate si asta e cauza: Ganditul mult ar putea fi cauza acestei leneviri - un fel de intrebari urmate de raspunsuri care nu au sens atunci cand crezi ca tot ceea ce faci este fara sens pentru tine si/sau nu te bucuri de ceea ce faci sau cel putin nu faci cu bucurie, sau mai mult, poate ca ceea ce faci o faci ca sa dovedesti ceva cuiva - dar nu o faci cu bucurie si satisfactia cea mai mare, intelegi?

M-am uitat la ceea ce fac si ma gandeam daca peste o vreme cand voi privi inapoi voi fi multumit sau bucuros cu ceea ce am pierdut vremea. Sau am facut mai mult totul pentru ca sa castig - daca ar fi vorba de a castiga, cred ca oricine e in stare sa castige cat sa-si asigure supravetuirea, nu? Privind la creaturile care pot sa-si castige supravetuirea fara efort, te poti intreba de ce atata alergatura incolo si incoace pentru noi oamenii care suntem mult mai evoluati? Ma gandesc ca vei zice ca poate de asta si am evoluat ca alergam incolo si incoace, posibil sa fie si asta dar cel putin sa fie totul pe un fundal de bucurie. :)

Pe de alta parte stand si reflectand la acest gand despre supravetuire, din punct de vedere tribal, ce ar vrea fiecare individ sa faca zi de zi?
Se trezeste dimineata > vrea sa manance ceva > ca sa manance trebuie sa lucreze sau sa vaneze ceva > sa se bucure de masa impreuna cu cineva > sa se inmulteasca > sa se simta implinit > si procesu continua ca un ciclu - e ca o roata care se tot invarte, iar noi suntem prinsi in ea si alergam ca acele veverite doar ca nu aplauda nimeni.

Desigur ca sunt diverse puncte de vedere si variaza de la individ la individ, iar in aceste zile si acesti ani totul a evoluat incat nu te mai poti multumi cu cateva maruntisuri sau acel model tribal de care ziceam mai sus. Asa este mintea omului, cauta mai mult, un fel de expansiune precum o face universul.

Poate pe de alta parte lenea e buna, daca sa ne gandim la automatizarile din mai multe industrii care exista astazi, ele se datoareaza faptului ca cineva care a vrut sa leneveasca mai mult a gandit cum sa produca fara eforturile omenesti. Iata de ce, poate progresul lumii nu este realizat de catre cei care se trezesc devreme, ci de cei lenesi care cauta alte cai mai usoare pentru diverse realizari.
De aici poate si ideea precum ca exista lenesi prosti si lenesi inteligenti.

Ca sa luam lenesii prosti si sa le facem un rezumat, ei aleg ceea ce este mai usor si nici nu cauta nici nu asteapta sa le vina vre-o idee.
Lenesii inteligenti sunt acele categorii de indivizi care pot fi pusi la functii inalte pentru ca pot fi indeajuns de inteligenti ca sa stie cum sa conduca si suficient de lenesi ca sa faca totul prin cele mai simple si usoare metode.

Ei bine, daca si tu esti ca mine, sau ai picat vre-un test vreodata asa cum am picat acel test psihologic cu 300 de intrebari de la MAI, si anume am bifat ca aud voci interioare in mintea mea, nici acum nu inteleg de ce am bifat acea intrebare :) - atunci apare intrebarea, ce facem cand e vorba de o altfel de lene, daca e cauzata de depresie sau lipsa motivatiei/interesului, a dorintei, poate o epuizare?

Cred ca daca ar fi o lene din cauza depresiei nu ar putea dura atat de mult, depresia de obicei este de scurta durata.
Daca ar fi din cauza gandurilor neplacute, vreau sa-ti zic ca: niciun gand nu este negativ sau pozitiv, gandurile sunt fara putere, atata timp cat nu le dai directie - ele vin si se duc in permanenta, tot ceea ce le face sa devina mai puternice si sa se manifeste este faptul cum sunt tratate, constient sau inconstient. Gandurile de cele mai multe ori sunt produsul la aceea ce dam de mancare mintii noastre. E ceva de genul ca o mancare stricata pentru stomac, asa si cu mintea si gandurile care ne dau tarcoale tot timpul.
Acesta e lucrul mintii, sa produca ganduri, a fost nevoie de mult timp ca mintea omului sa ajunga la un asa nivel.
De obicei cel mai des noi ne identificam cu ceea ce nu suntem si de aici vin gandurile neplacute iar mintea nu poate fi oprita din a genera ganduri. Solutia este sa ne oprim din a ne hrani cu mancare care nu ne prieste - este vorba de informatie dar si de alimente.

O alta solutie este sa intelegem si sa putem mentine distanta dintre noi si ganduri.
Ca sa dau un exemplu, ar fi ceva de genul ca atunci cand te afli pe un teren de fotbal, sau esti doar spectator si privesti din tribune de sus si vezi tot terenul cu toti jucatorii pe el.
Daca esti jucator atunci esti prins si obligat sa joci acel joc pentru ca ai ales sa-l joci, corect?
Daca esti spectator atunci doar poti privi in liniste de la distanta tot ce se intampla pe teren, fara sa fii afectat de ceea ce se intampla in teren, deoarece nu te afli acolo sa fii obligat sa alergi uneori haotic pentru ca nu stii unde poate ajunge mingea.
Iata de ce, atunci cand exista o distanta intre ganduri atunci mintea este un miracol pentru ca ii poti dirija ceea ce doresti tu.

Gandurile noastre devin adeseori atat de iesite din comun incat noi devenim mai mult fiinte psihologice care traiesc conducandu-se dupa niste ierarhii, astfel pierdem firul existential, cel care este baza naturaletii noastre.
Cele mai frumoase clipe din vietile noastre, cele de fericire, cele de liniste si pace, au fost clipe in care nu gandeam la nimic. Nu am facut nimic altceva decat sa existam, corect? Iti amintesti si tu de acele clipe? :)

Asa se face ca cel mai probabil, gandurile sunt niste informatii acumulate si reutilizate, care nu ne permit uneori sa traim viata asa cum trebuie. Poate ca nici nu am putea gandi la altceva in afara de lucrurile care le-am acumulat in mintea noastra. Iata de ce viata noastra depinde in totalitate de faptul cum tratam gandurile, daca le lasam sa ne inunde vom deveni fiinte ganditoare. In acest sens ne gandim mai mult la viata decat o traim, si daca ne intrebam de ce am venit aici? Sa traim viata sau sa ne gandim la ea? :)

Si chiar daca avem uneori dorinta de a cunoaste dimensiunile concrete ale vietii, procesul de gandire nu ne va ajuta prea mult, pentru ca gandirea nu poate fi altfel decat logica si nu poate suprascrie viata asa cum este ea. Iata de ce poate nici nu avem nevoie de intelect pentru a cunoaste viata in totalitatea ei.
Putem invata fie sa traim la unison cu intreaga creatie fie sa ne confectionam propriile creatii in mintea noastra. Optiunile pot varia de la individ la individ, dar nu trebuie sa uitam ca planeta pe care ne aflam se roteste intr-un ritm destul de precis, iar toate planetele si galaxiile se simt intr-o armonie perfecta in imensul cosmos.
Deci, alegerea apartine in totalitate fiecaruia in parte, fie ca alegi sa devii una cu creatia fie ca alegi sa devii acea fiinta psihologica care din cauza unui gand care nu te lasa iti poate crea o zi sau o intreaga viata de cosmar.

Nu vreau sa confundam aici viata interioara cu cea exterioara.
Pe plan extern omenirea a progresat datorita creatiei si imaginatiei. Dar lumea exterioara nu trebuie s-o influenteze pe cea interioara, ceea ce este extern nu vom putea niciodata controla in totalitate, pentru ca sunt implicate multe lucruri si nu vom putea niciodata sa le controlam pe toate, dar nici nu trebuie sa le putem controla sau sa fie totul asa cum ne dorim, de ce?
E simplu, daca totul ar fi cum vrei tu atunci el unde se duce? :)
Atunci cand ne dorim ceva si nu primim, poate e mai bine asa, de multe ori multe lucruri pe care ni le dorim pot fi diverse capcane pentru noi.

Poate ca uneori lenea e cauzata si de multa activitate care poate a fost si este inutila, de multe ori noi facem diverse lucruri, care credem ca este de datoria noastra sa le facem sau credem ca este necesar chiar daca e fara sens si nu ne place, dar cel mai interesant e ca nu ne dam seama de acest lucru.

Oricum, eu m-am tot gandit si m-as rezuma la doua lucruri care pot fi cheia sau raspunsul la toata trandavia asta.
Oricine care sufera de lene dar care nu se simte linistit ca nu face nimic, atunci trebuie de facut niste teste de inteligenta, asta va ajuta depistarea cauzei.
Iar daca este vorba ca iti place sa stai in inactivitate si chiar nu vrei, nu-ti place sa muncesti nimic si deloc inseamna ca e altceva la tine - iti zic mai tarziu de ce ai nevoie. :)

Deci, daca esti o persoana care cat de cat gandeste si daca mai poti adauga ca esti si o persoana inteligenta si intelegi multe lucruri, atunci trebuie sa incepi sa faci ceea ce iubesti cel mai mult sa faci, trebuie sa te bucuri de viata ta intr-o oarecare masura - astfel vei rupe lantul trandaviei tale.

Daca te consideri mai presus decat o persoana inteligenta si ajungi sa devii un geniu, atunci poate ca ar trebui sa faci doar ceea ce este necesar cu cea mai mare bucurie - nu vei fi un lenes simplu ci un lenes ingenios. Acela este momentul cand geniul din tine trebuie sa iasa afara si sa se manifeste, atunci nu mai este vorba de tine ci de geniul din tine, intelegi? De acum incolo exista un mod nelimitat de a privi viata inainte.



In curs de publicare.